Acasa
Tehnologia de stocare magnetică prezentă în actualele harddisk-uri a fost dezvoltată până aproape de limitele sale fizice, iar la orizont a apărut soluţia înlocuitoare. Treptat, stocarea pe discuri magnetice va fi înlocuită de stocarea electrică. Şi mai exact, de tehnologia Flash prezentă în mai toate memoriile portabile, cum sunt cele folosite de camerele foto digitale sau stick-urile USB. Noua tehnologie poartă numele Solid State Drive, sau pe scurt, SSD. La interior, discurile magnetice au fost înlocuite de chip-uri de memorie Flash, însă interfeţele de conectare la calculator au rămas aceleaşi, SATA sau PATA.
Harddisk-urile păstrează informaţia pe mici segmente ale unor discuri ce se învârt chiar şi cu 15.000 de rotaţii pe minut, care evident se încălzesc şi astfel se dilată. De aici apare marea problemă a harddisk-urilor. Prin dilatare, informaţia se poate pierde dacă aceasta este păstrată pe segmente cu suprafaţă foarte mică. Astfel, creşterea capacităţii este aproape imposibilă peste o anumită limită. Şi cum cea mai la îndemână şi destul de dezvoltată este tehnologia Flash, s-a ales aceasta ca înlocuitoare pentru stocarea magnetică.
Pro şi contra
Tehnologia SSD aduce îmbunătăţiri stocării de lungă durată, însă are şi minusuri. Cel mai disputat aspect este viteza de transfer. Un harddisk normal, de 7200 rpm, oferă o viteză practică la citire chiar şi de 70 MB/s. Producătorii de SSD-uri se laudă că au ajuns şi ei la aceste viteze, însă în practică aceasta se situează pe la 50 MB/s. Trebuie avut în vedere că vorbim de primele implementări SSD şi nu de o tehnologie care se foloseşte de mai bine de 30 de ani, cum este cea magnetică. În ceea ce priveşte capacitatea, harddisk-urile sunt superioare, ajungând până la 1000 GB, comparativ ce cei 256 GB cât oferă cele mai performante SSD-uri actuale. Evident, se pot crea în momentul de faţă şi unităţi de 3.5” cu capacităţi de 1 TB, însă preţul uneia ar fi fabulos, de ordinul miilor de dolari.
[+] consum de curent chiar de cinci ori mai mic
[+] dimensiuni fizice mai mici – se folosesc standardele 2.5” şi 1.8"
[+] timpi de acces chiar de o mie de ori mai mici
[+] rezistenţă sporită la şocuri mecanice, neavând părţi în mişcare
[+] cantitate de căldură degajată foarte mică
[+] nu produce zgomot
[-] preţul, de cinci ori mai mare
[-] rate de transfer mai mici
[-] capacitate relativ redusă
[-] numărul de cicli scriere / rescriere până într-un milion
Însă, toate punctele slabe enumerate mai sus vor fi rezolvate în următorii ani, inclusiv preţul. Analiştii susţin că în anul 2010 preţul per GB oferit de SSD-uri va fi încă de trei ori mai mare decât cel oferit de HDD-uri, iar diferenţa va fi nulă abia în 2016. Acesta este şi principalul motiv pentru care SSD-urile nu pot fi adoptate la scara largă, chiar dacă, per ansamblu, sunt superioare harddisk-urilor.
Un rol important în dezvoltarea şi adoptarea tehnologiei SSD îl joacă producătorii de notebook-uri, care au început să ofere opţional posibilitatea de a-ţi înlocui la achiziţie HDD-ul cu un SSD. În fond, dimensiunile mici şi consumul redus, sunt avantaje de necontestat în industria calculatoarelor portabile. Aşadar, folosind un SSD pe post de stocare şi un ecran iluminat cu LED-uri (tehnologie nou introdusă), se poate ajunge ca un notebook de 12.1” să aibă o autonomie chiar de peste 10 ore.
Oferta actuală
În momentul de faţă, „ la modă” sunt unităţile de 32 GB şi 64 GB, oferite fiind de către mulţi producători, precum: Samsung, PQI, SanDisk, Lexar, Super Talent, Adtec, Transcend, PNY etc. De remarcat că, producătorii de harddisk-uri (Western Digital, Seagate, Hitachi) nu se regăsesc printre susţinătorii SSD-urilor, iar startul a fost deja pierdut.
Prima companie care a început comercializarea în masă a unei unităţi SSD este Samsung, cu un model de 64 GB în format 1.8”. SanDisk este un alt producător ce are în ofertă unităţi de 1.8” cu capacităţi de 32 GB şi 64 GB.
Totuşi, capacităţile nu se opresc la aceste valori. De exemplu, pentru 1.000$ se poate achiziţiona o unitate de 256 GB de la PQY, în timp ce un harddisk de 250 GB poate fi găsit la mai puţin de 65$.
Comentariile voastre sunt binevenite ...
Harddisk-urile păstrează informaţia pe mici segmente ale unor discuri ce se învârt chiar şi cu 15.000 de rotaţii pe minut, care evident se încălzesc şi astfel se dilată. De aici apare marea problemă a harddisk-urilor. Prin dilatare, informaţia se poate pierde dacă aceasta este păstrată pe segmente cu suprafaţă foarte mică. Astfel, creşterea capacităţii este aproape imposibilă peste o anumită limită. Şi cum cea mai la îndemână şi destul de dezvoltată este tehnologia Flash, s-a ales aceasta ca înlocuitoare pentru stocarea magnetică.
Pro şi contra
Tehnologia SSD aduce îmbunătăţiri stocării de lungă durată, însă are şi minusuri. Cel mai disputat aspect este viteza de transfer. Un harddisk normal, de 7200 rpm, oferă o viteză practică la citire chiar şi de 70 MB/s. Producătorii de SSD-uri se laudă că au ajuns şi ei la aceste viteze, însă în practică aceasta se situează pe la 50 MB/s. Trebuie avut în vedere că vorbim de primele implementări SSD şi nu de o tehnologie care se foloseşte de mai bine de 30 de ani, cum este cea magnetică. În ceea ce priveşte capacitatea, harddisk-urile sunt superioare, ajungând până la 1000 GB, comparativ ce cei 256 GB cât oferă cele mai performante SSD-uri actuale. Evident, se pot crea în momentul de faţă şi unităţi de 3.5” cu capacităţi de 1 TB, însă preţul uneia ar fi fabulos, de ordinul miilor de dolari.
[+] consum de curent chiar de cinci ori mai mic
[+] dimensiuni fizice mai mici – se folosesc standardele 2.5” şi 1.8"
[+] timpi de acces chiar de o mie de ori mai mici
[+] rezistenţă sporită la şocuri mecanice, neavând părţi în mişcare
[+] cantitate de căldură degajată foarte mică
[+] nu produce zgomot
[-] preţul, de cinci ori mai mare
[-] rate de transfer mai mici
[-] capacitate relativ redusă
[-] numărul de cicli scriere / rescriere până într-un milion
Însă, toate punctele slabe enumerate mai sus vor fi rezolvate în următorii ani, inclusiv preţul. Analiştii susţin că în anul 2010 preţul per GB oferit de SSD-uri va fi încă de trei ori mai mare decât cel oferit de HDD-uri, iar diferenţa va fi nulă abia în 2016. Acesta este şi principalul motiv pentru care SSD-urile nu pot fi adoptate la scara largă, chiar dacă, per ansamblu, sunt superioare harddisk-urilor.
Un rol important în dezvoltarea şi adoptarea tehnologiei SSD îl joacă producătorii de notebook-uri, care au început să ofere opţional posibilitatea de a-ţi înlocui la achiziţie HDD-ul cu un SSD. În fond, dimensiunile mici şi consumul redus, sunt avantaje de necontestat în industria calculatoarelor portabile. Aşadar, folosind un SSD pe post de stocare şi un ecran iluminat cu LED-uri (tehnologie nou introdusă), se poate ajunge ca un notebook de 12.1” să aibă o autonomie chiar de peste 10 ore.
Oferta actuală
În momentul de faţă, „ la modă” sunt unităţile de 32 GB şi 64 GB, oferite fiind de către mulţi producători, precum: Samsung, PQI, SanDisk, Lexar, Super Talent, Adtec, Transcend, PNY etc. De remarcat că, producătorii de harddisk-uri (Western Digital, Seagate, Hitachi) nu se regăsesc printre susţinătorii SSD-urilor, iar startul a fost deja pierdut.
Prima companie care a început comercializarea în masă a unei unităţi SSD este Samsung, cu un model de 64 GB în format 1.8”. SanDisk este un alt producător ce are în ofertă unităţi de 1.8” cu capacităţi de 32 GB şi 64 GB.
Totuşi, capacităţile nu se opresc la aceste valori. De exemplu, pentru 1.000$ se poate achiziţiona o unitate de 256 GB de la PQY, în timp ce un harddisk de 250 GB poate fi găsit la mai puţin de 65$.
Comentariile voastre sunt binevenite ...
