Acasa
Suita de protocoale TCP/IP reprezinta cel mai flexibil protocol de transport disponibil si permite computerelor din intreaga lume, ruland sisteme de operare complet diferite, sa comunice intre ele. TCP/IP este prescurtarea de la Transmission Control Protocol / Internet Protocol.
Dezvoltare lui a inceput in anii 1960 sub forma unui proiect finantat de guvernul SUA.
Initial ARPA(Agentia petru Proiecte de Cercetare Avansata) a creat protoculul TCP/IP pentru a interconecta retelele militare, dar a furnizat pe gratis standardele de protocol agentiilor guvernamentale si universitatilor.
TCP/IP nu este usor de utilizat si nu este cel mai rapid protocol dar ofera cel mai mare grad de corectie al erorilor.
Arhitectura unei retele
Figura de mai jos este o reprezentare superficiala a conceptului de stratificare a retelelor, foarte util in intelegerea retelelor si a protocolului TCP/IP.
Sageata albastra reprezinta scopul oricarei retele, aplicatii soft comunicand intre ele.
Ar fi un dezastru total daca fiecare aplicatie software ar incorpora in ea un protocol de comunicatii si un driver pentru placa de retea.
Fiecare strat reprezentat in figura de mai sus este responsabil pentru un anume "job".
Interfata hardware este responsabila cu trimiterea de biti "1" sau "0" de la un computer la altul. Acest strat fizic nu stie nimic despre informatia trimisa sau receptionata. Rolul sau este sa trateze cat mai bine problemele legate de transmisia si receptia semnalelor electrice.
Stratul IP foloseste stratul fizic pentru a trimite pachete IP.Stratul IP nu ofera nici o garantie ca un pachet trimis ajunge cu succes la destinatie. IP are un algoritm extrem de simplu de tratare a erorilor deci daca ceva merge prost pachetul este "aruncat la gunoi" si se incearca trimiterea unui mesaj ICMP inapoi la expeditor.
Stratul TCP este responsabil cu realizarea unei conexiuni de incredere care sa nu dea rateuri. El foloseste straturile aflate sub el in ierarhie iar cu ajutorul unor algoritmi performanti de tratare a erorilor el se asigura ca pachetele trimise ajung la destinatie si o data ajunse la destinatie ele nu sunt degradate.
Stratul Aplicatiilor este reprezentat in mod uzual de diverse programe cele mai cunoscute si mai simple exemple ar fi: Netscape Navigator, Microsoft Outlook, Internet Explorer, Telnet. De partea cealalta a conexiunii se afla diverse servere Apache (server web ce comunica cu Internet Explorer sau Netscape), Sendmail (comunica cu Microsoft Outlook, Netscape Messanger).
Adresele IP
Orice interfata hardware trebuie sa aibe o adresa de internet unica numita adresa IP.Aceste adrese sunt numere pe 32 de biti de forma xxx.xxx.xxx.xxx. Expansiunea exploziva a internetului a dus la limitarea serioasa a numerelor unice. Adresele clasice pe 32 biti s-au dovedit a fi total inadecvate pentru dezvolateare rapida a internetului.
PING
Cea mai simpla metoda de a testa daca avem o ruta valida spre un calculator ce are o anumita adresa IP este programul ping. Un simplu exemplu ar fi rularea programului ping din Windows. Pentru a vedea daca putem avea o legatura cu serverul avand IP-ul 33.33.28.124 se porneste un Ms-DOS prompt si se tasteaza ping 33.33.28.124. Daca avem o ruta valida spre adresa respectiva rezultatul arata asemanator cu cel de jos
Pinging 33.33.28.124 with 32 bytes of data:
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time=21ms TTL=128
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time=1ms TTL=128
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time=1ms TTL=128
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time<10ms TTL=128
iar daca nu avem o ruta valida spre adresa IP respectiva rezultatul arata asemanator cu cel de jos
Pinging 33.33.28.124 with 32 bytes of data:
Destination host unreachable.
Destination host unreachable.
Destination host unreachable.
Destination host unreachable.
Domeniile si DNS-ul
Domeniile sunt denumirile prietenoase de genul www.htomail.com sau www.yahoo.com. Fiecare dintre aceste domenii are atribuita cel putin o adresa IP. Sistemul care se ocupa cu traducerea domeniilor in adrese IP se numeste DNS(domain name system). DNS-ul este o baza de date distribuita pe tot internetul. Se numeste distribuita deoarece nu exista un singur server care sa aibe toata informatia necesara traducerii orcicarui domeniu intr-o adresa IP. Fiecare server mentine o baza de date cu propriile domenii pe care sistemele de pe internet pot sa o interogheze.
Revenind la exemplul de mai sus trebuie precizat ca pentru a testa existenta unei rute valide catre un anumit site se poate utiliza si o comanda de genul:
ping www.link.ro. In anumite situatii aceasta metoda poate fi considerata o metoda de determinare a adresei IP a unui site.
Anexa: Structura pachetelor TCP/IP
Figura de mai jos prezinta structura unui pachet TCP/IP
4biti - versiunea 4biti - lungime header 8biti - tipul de serviciu
16biti - lungime totala (in octeti)
16biti - identificare
3biti - date fragmentare 13biti - fragment offset
8biti - timpul de traire TTL 8biti - protocol
16biti -biti pentru cotrolul integritatii header-ului
32biti -adresa IP a sursei
32biti -adresa IP a destinatarului
32biti - optiuni (daca este cazul)
Dezvoltare lui a inceput in anii 1960 sub forma unui proiect finantat de guvernul SUA.
Initial ARPA(Agentia petru Proiecte de Cercetare Avansata) a creat protoculul TCP/IP pentru a interconecta retelele militare, dar a furnizat pe gratis standardele de protocol agentiilor guvernamentale si universitatilor.
TCP/IP nu este usor de utilizat si nu este cel mai rapid protocol dar ofera cel mai mare grad de corectie al erorilor.
Arhitectura unei retele
Figura de mai jos este o reprezentare superficiala a conceptului de stratificare a retelelor, foarte util in intelegerea retelelor si a protocolului TCP/IP.
Sageata albastra reprezinta scopul oricarei retele, aplicatii soft comunicand intre ele.
Ar fi un dezastru total daca fiecare aplicatie software ar incorpora in ea un protocol de comunicatii si un driver pentru placa de retea.
Fiecare strat reprezentat in figura de mai sus este responsabil pentru un anume "job".
Interfata hardware este responsabila cu trimiterea de biti "1" sau "0" de la un computer la altul. Acest strat fizic nu stie nimic despre informatia trimisa sau receptionata. Rolul sau este sa trateze cat mai bine problemele legate de transmisia si receptia semnalelor electrice.
Stratul IP foloseste stratul fizic pentru a trimite pachete IP.Stratul IP nu ofera nici o garantie ca un pachet trimis ajunge cu succes la destinatie. IP are un algoritm extrem de simplu de tratare a erorilor deci daca ceva merge prost pachetul este "aruncat la gunoi" si se incearca trimiterea unui mesaj ICMP inapoi la expeditor.
Stratul TCP este responsabil cu realizarea unei conexiuni de incredere care sa nu dea rateuri. El foloseste straturile aflate sub el in ierarhie iar cu ajutorul unor algoritmi performanti de tratare a erorilor el se asigura ca pachetele trimise ajung la destinatie si o data ajunse la destinatie ele nu sunt degradate.
Stratul Aplicatiilor este reprezentat in mod uzual de diverse programe cele mai cunoscute si mai simple exemple ar fi: Netscape Navigator, Microsoft Outlook, Internet Explorer, Telnet. De partea cealalta a conexiunii se afla diverse servere Apache (server web ce comunica cu Internet Explorer sau Netscape), Sendmail (comunica cu Microsoft Outlook, Netscape Messanger).
Adresele IP
Orice interfata hardware trebuie sa aibe o adresa de internet unica numita adresa IP.Aceste adrese sunt numere pe 32 de biti de forma xxx.xxx.xxx.xxx. Expansiunea exploziva a internetului a dus la limitarea serioasa a numerelor unice. Adresele clasice pe 32 biti s-au dovedit a fi total inadecvate pentru dezvolateare rapida a internetului.
PING
Cea mai simpla metoda de a testa daca avem o ruta valida spre un calculator ce are o anumita adresa IP este programul ping. Un simplu exemplu ar fi rularea programului ping din Windows. Pentru a vedea daca putem avea o legatura cu serverul avand IP-ul 33.33.28.124 se porneste un Ms-DOS prompt si se tasteaza ping 33.33.28.124. Daca avem o ruta valida spre adresa respectiva rezultatul arata asemanator cu cel de jos
Pinging 33.33.28.124 with 32 bytes of data:
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time=21ms TTL=128
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time=1ms TTL=128
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time=1ms TTL=128
Reply from 33.33.28.124: bytes=32 time<10ms TTL=128
iar daca nu avem o ruta valida spre adresa IP respectiva rezultatul arata asemanator cu cel de jos
Pinging 33.33.28.124 with 32 bytes of data:
Destination host unreachable.
Destination host unreachable.
Destination host unreachable.
Destination host unreachable.
Domeniile si DNS-ul
Domeniile sunt denumirile prietenoase de genul www.htomail.com sau www.yahoo.com. Fiecare dintre aceste domenii are atribuita cel putin o adresa IP. Sistemul care se ocupa cu traducerea domeniilor in adrese IP se numeste DNS(domain name system). DNS-ul este o baza de date distribuita pe tot internetul. Se numeste distribuita deoarece nu exista un singur server care sa aibe toata informatia necesara traducerii orcicarui domeniu intr-o adresa IP. Fiecare server mentine o baza de date cu propriile domenii pe care sistemele de pe internet pot sa o interogheze.
Revenind la exemplul de mai sus trebuie precizat ca pentru a testa existenta unei rute valide catre un anumit site se poate utiliza si o comanda de genul:
ping www.link.ro. In anumite situatii aceasta metoda poate fi considerata o metoda de determinare a adresei IP a unui site.
Anexa: Structura pachetelor TCP/IP
Figura de mai jos prezinta structura unui pachet TCP/IP
4biti - versiunea 4biti - lungime header 8biti - tipul de serviciu
16biti - lungime totala (in octeti)
16biti - identificare
3biti - date fragmentare 13biti - fragment offset
8biti - timpul de traire TTL 8biti - protocol
16biti -biti pentru cotrolul integritatii header-ului
32biti -adresa IP a sursei
32biti -adresa IP a destinatarului
32biti - optiuni (daca este cazul)
